L’unna di lu maru!
Arrive lu marusu ccu vulelli e pumici!
Arrive s’unna, chijna i ritiragna e malutìempu!
Arrumme l’unna i menzijuornu abbulannu sc-cùma e orfanìelli!
Caminu, ppe si liti i mari,
circannu i mìegliu penzìeri i na’ gioventù ca un’ha saputu fari!
S’infosse e mpìnge su pìedu miu dintra na rizza,
malidiciennu u jùornu ca l’amu abbannunata.
S’aggire supra a capu nostra na neglia grossa e nira,
ca minte cuntu i adduvu jamu!
Rimu e caminu ‘ncapu l’unna di lu maru.
Na fraga ni trascine dintra nu libicciu,
ca u drittu sguardu da matina nu scumpiglie!
U sulu pune ammucciannu a capu russa,
arrietu nu strùommulu ca fume!
Rimu e caminu, e ancora caminu e rimu
ppè sa via ca porte allu cunfinu di lu munnu,
ppè trovari chillu ca stamu circannu
e chillu ca puru atri vulivunu truvari,
du nannu mio ccu patrima,
ca allu chiaru da luna chijna aspettavanu a stilla da matina,
a patrima inzìemi a mmia,
‘ncapu nu bastimièntu d’illusi sventurati ca all’merica ni portave,
e iu e figlima,
nu carricu i penzìeri e sc-chjanti,
rimamu e caminamu dintra nu surcu i luna calante!
Vi lassu sa cunnanna, chijna i gioie e di duluri,
ca già tuttu è scrittu dintra sa rina
ca mò nua ciampamu!
supra stà rina adduvu l'urma nua lassamu.
Arrive l’unna di lu mari,
mmoliche e riminìe, arrivòte e allisce.
Nu chijantu i guagliuniallu, ni giramu!
e n’accorgimu,
ca sulu nu sbandu nua lassamu!
g. g.
Nessun commento:
Posta un commento